Nu ştiu ce prefer: un om inteligent sau un om deştept lângă mine. Se spune ca inteligenta se moşteneşte, e nativa, pe când deşteptăciunea, daca "pământul" e rodnic, se "sădeşte". Cred ca prefer sa mă înconjor de oameni inteligenţi.
Am avut de-a face cu o gramada de oameni inadaptaţi, oameni care au clacat in momente de presiune, arătându-si labilitatea in cele mai avansate stadii.... si totuşi, pentru cei care nu i-au văzut in acele momente, ei rămân nişte oameni deştepţi.
Sa nu mă înţelegeţi greşit, nu mă consider nici inteligent si nici deştept. Nu pot decât sa sper ca oamenii inteligenţi care mă înconjoară acum sa mă considere "unul de-al lor".
Destul de ambiguu, nu? As putea sa dau exemple -fapte si poze- unele dintre aşa-zisele personalităţi publice deştepte pe care le-am cunoscut in cele mai avansate stadii ale decăderii lor psihice si morale, dar nu o voi face, blog-ul meu ar leza prea multe "personalităţi" (a se citi nulităţi). Sunt fericit ca m-am retras din viaţa publica, sunt mai liniştit, mai uşurat ca nu mai trebuie sa-mi "calmez" spiritul critic când vine vorba de ceilalţi si am mai mult timp acum pentru autocritica. Multe ar mai fi de spus...
Nu ştiu daca ceea ce scriu aşteaptă vreun comentariu din partea voastră, dar daca nu va puteţi "abţine", feel free to do so.
